Cauze

                  Dupa numai doua decenii de pace, s-a dezlantuit un nou razboi mondial. Germania pretindea ca frontierele si conditiile ce-i fusesera impuse prin tratatul de la Versailles îi „sufoca“ dezvoltarea si ca are nevoie de un „spatiu vital“, de largire a teritoriului ei în Europa si de colonii. Aceleasi pretentii de expansiune le manifesta Italia în zona Mediteranei si în Africa, iar Japonia în Extremul Orient, mai cu seama în dauna Chinei, dar rîvnind si la acapararea resurselor economice ale întregii Asii de sud-est si ale Pacificului de Vest.

                  Pretentiile lor însemnau reluarea într-o forma mai brutala a problemei reîmpartirii lumii între marile puteri; se încerca justificarea ei printr-o ideologie ultranationalista, rasista si antiumana. Omenirea se împartea - sustineau fascistii - în popoare si rase „superioare“ si „inferioare“. Primele aveau dreptul la viata si la dominatie asupra celor din a doua categorie, acest drept nefiind îngradit de nici o morala; el se considera liber sa se impuna prin forta, prin razboi, prin exterminarea raselor decretate ca fiind „inferioare“. O asemenea doctrina absurda si monstruasa exprima totodata si ura fata de cresterea constiintei politice a maselor, fata de progresele democratiei. Aceste fenomene erau tratate de fascism cu dispret, taxîndu-le drept semne de „democratie“, de înjosire a „elitelor“ chemate sa conduca.

Spre deosebire de primul razboi mondial, cel de-al doilea razboi mondial este un razboi de manevre desfasurat pe spatii uriase, un razboi în care sunt folosite masiv armatele de tancuri si fortele aviatice, un razboi în care se desfasoara o competitie continua între statele beligerante pentru creearea unei noi arme, competitie care va duce la aparitia bombei atomice si a primelor rachete.