Genocidul

                  Odata cu izbucnirea razboiului, Germania a început primul stadiu a ceea ce avea sa fie numit Holocaust, masacrarea premeditata la scara industriala a 9 pâna la 11 milioane de oameni, (cifrele sunt aproximative). Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei, polonezi, prizonierii rusi de razboi, slavi, rromi, sinti, persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice, homosexualii, Martorii lui Iehova, disidentii politici si comunistii.
                  Desi toate aceste grupuri au fost tinta asasinatelor germane, evrei au fost tinta principala a uciderilor în masa, între 5 si 6 milioane de evrei fiind ucisi de nazisti si de colaboratorii lor.
                  La început, germanii foloseau plutoanele de executie, Einsatzgruppen, pentru a duce la îndeplinire masacre de proportii în aer liber, în unele cazuri fiind împuscati pâna la 33.000 de oameni într-o singura zi, ca de exemplu la Babi Yar. Din 1942, conducerea nazista a hotarât punerea în aplicare a Solutiei Finale (Endlösung), genocidul evreilor europeni, si marirea ritmului si proportiilor uciderilor. În veme ce în lagarele de concentrare si în lagarele de munca erau întemnitati inamicii politici ai nazistilor înca din perioada de dupa cucerirea puterii în 1933, conducerea nazista a luat hotarârea construirii a sase noi lagare de exterminare, special concepute pentru uciderea evreilor. Printre acestea, cele mai importante au fost lagarul de exterminare de la Treblinka si lagarul de exterminare de la Auschwitz. Milioane de evrei au fost strânsi în ghetouri supraaglomerate, de unde au fost mai apoi transportati catre "lagarele mortii", unde erau gazati sau împuscati, de cele mai multe ori imediat dupa ce erau coborâti din trenurile de transport.