|
În aprilie 1940, armatele germane au invadat Danemarca și Norvegia, respingând intervenția armatelor anglo-franceze și acaparând minereurile și bazele navale și aeriene din cele două țări.
În mai 1940, Germania a dezlănțuit ofensiva de-a lungul întregii frontiere cu Belgia, Olanda, Luxemburg și Franța.
Insuficienta cooperare a armatelor acestor țări luate prin surprindere, lipsa de pregătire și dotarea tehnică, intensa activitate a așa-zisei „coloane a cincea“ au dus la înfrângere.
Olanda și Belgia au fost scoase din luptă și ocupate.
O mare armată aliată, încercuită de plajele de la Dunkerque, a putut fi evacuată cu multă greutate în Anglia.
Franța, atacată și de Italia, a capitulat la 22 iunie 1940.
Germania a anexat Alsacia și Lorena și a instaurat un regim de ocupație militară în jumătatea de nord a tăriii.
În partea de sud, neocupată, Philippe Pétain, maresal al Franței, a devenit șeful unui nou guvern francez, cu sediul la Vichz, care s-a resemnat la o umilitoare colaborare cu inamicul.
Poporul francez a primit cu entuziasm apelul lansat în Anglia, la 18 iunie 1940, de generalul Charles de Gaulle, de a nu recunoaște capitularea și a organiza lupta de rezistențăîmpotriva ocupantului.
Intensa pregătire, realizarea surprizei, superioritatea tehnică aduseseră Germaniei victorii facile și dăduseră comandamentului hitlerist convingerea că „războiul fulger“ este drumul spre victorie.
Pregătirile de debarcare în Anglia s-au terminat însă cu înfrângerea aviației germane și zădărnicirea planului hitlerist de a obține o victorie militară deplină în apusul Europei. Agresiunea s-a îndreptat atunci în alte direcții.
|
