Coalitioa antifascista

                  Popoarele amenintate de agresiunea Germaniei, Italiei si Japoniei si-au concentrat fortele īntr-o larga coalitie īn care s-au impus, prin contributia lor, U.R.S.S. Anglia si S.U.A.
                  Livrarile de armament american catre Anglia si creditele de miliarde de dolari īn cadrul legii de īmprumut si īnchiriere a armamentului au fost printre primele manifestari ale colaborarii.
                  Acordul anglo/sovietic de ajutor reciproc, inchiat īn iulie 1941, si mai ales Cartea Atlanticului - prin care Anglia si S.U.A. si-au declarat interese politice comune - au grabit īncheierea oficiala a coalitiei prin Declaratia Natiunilor Unite, din 1 ianuarie 1942 semnata de 26 de state, la Washintogn, care-si luau angajamentul de a colabora si de a nu īncheia pace separata cu agresorul.
                  Natiunile Unite reprezentau o alianta a tarilor democratice, iubitoare de libertate, hotarāte sa salveae omenirea.
                  Conferinta de la Teheran din 28 noiembrie - 1 decembrie 1943, care a reunit pentru prima data pe conducatorii celor trei mari puteri antifasciste: I.V. Stalin - U.R.S.S., Fr.D. Roosevelt - S.U.A., W. Churchill - Anglia , a elaborat masuri pentru ducerea razboiului īmpotriva germaniei, a hotarāt debarcarea īn Franta īn 1944, a stabilit ajutorul pentru rezistenta iugoslava.