Trecera României de partea
coalitiei antifasciste la 23 august 1944 a reprezentat pentru Germania hitlerista o
lovitura cu consecinte grave. Carpatii, ca si întregul teritoriu al României, n-au
constituit o piedica în calea armatelor sovietice, dispozitivul de aparare german din Balcania devenit inutil, iar lipsa resurselor economice si alimentelor, ca si
pierderea potentialului uman pe care îl avea la aceasta data armata româna, au
slabit considerabil puterea de rezistenta a armatei hitleriste grabind prin aceasta
sfârsitul razboiului.
                  Întorcând armele împotriva Germaniei
hitleriste, armata româna a zdrobit reistent trupelor germane din tata, iar dupa 25
octombrie 1944 si pâna la terminarea razboiului a participat, alaturi de armata
sovietica, la lupta pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si a unei parti a
Austriei; pe teritoriul acesteia, trupele române au luptat pâna la 12 mai 1945, si în intervalul 9 - 12 mai, numeroase jertfe.
                  Armata româna, cu un efectiv de 540000
oameni, a strabatut, luptând în conditii grele de teren si clima, peste 1700 Km, de
la Marea Neagra, pâna aproape de Praga, a eliberat 3831 localitati, printre care 31 orase. Jertfa de sânge a armatei noastre a fost de 170000 de oameni - morti, raniti,
disparuti.
                  Efortul economic solicitat de participarea României la razboiul antihitlerist a fost deosebit, situând-o. potrivit
unor surse de peste hotare, pe locul al patrulea în ierarhia tarilor care au
contribuit la înfrângerea Germaniei hitleriste. Cu toate acestea, în cadrul tratativelor de pace, România nu a primit statut de cobeligeranta.
                  Contributia României a fost de peste un miliard de dolari, în valuta anului 1983.
|